• Radu Preda despre retragerea Papei

    Radu Preda

    12.02.2013, Bucureşti (Catholica) - Teologul ortodox Radu Preda semnează astăzi un articol pe Adevarul.ro intitulat “O retragere demnă”, referinţă la anunţul de ieri al Papei Benedict al XVI-lea de a-şi încheia pontificatul. “Ce se poate înţelege din acest gest?”, întreabă autorul. “Înainte de orice, renunţarea Papei german este un îndemn indirect, dar nu mai puţin clar, adresat diriguitorilor spirituali şi politici deopotrivă, ca nimeni să nu se creadă de neînlocuit. Statura adevărată a unui lider se vede tocmai în capacitatea de a simţi momentul retragerii până nu este prea târziu. Mai bine să ţi se ducă dorul, decât să ţi se numere zilele.”

    Referindu-se la Papa Ioan Paul al II-lea, Preda aminteşte că acesta “a decis să îşi ducă până la capăt misiunea, oferind impresionanta lecţie a suferinţei şi fragilităţii umane în plină civilizaţie vitalistă, obsedată de corp, de exterior, prea puţin înclinată să cultive frumuseţea interioară”. Însă, continuă el, Papa “Benedict a ales alt drum. A contrazis formula unui Papă de tranziţie. Fixând el însuşi data plecării din scaun, are acum un pontificat foarte bine conturat, eminamente catehetic, cu accente puternice. În plus, se află în situaţia cu adevărat privilegiată de a asista la alegerea succesorului.” Teologul ortodox consideră că Papa “face demonstraţia deplină a libertăţii, trăsătură fundamentală a creştinului. Depersonalizează autoritatea pontificală, evitând confiscarea acesteia. Cum posibilitatea retragerii Papei există în Codul de Drept Canonic catolic, faptul că uzează de ea arată maturitatea celui care este preocupat de binele întregii comunităţi de credinţă, nu doar de sine sau de apropiaţi. Clientelismul, atât de răspândit în mediile eclesiale şi politice, primeşte un corectiv pe măsura răului de care este în stare.”

    Şi concluzionează: “Demisia sau retragerea nu sunt, iată, dovezi ale eşecului, ci încununează o teologie personală a istoriei. Cine nu se crede de neînlocuit, adică nu este orbit de orgoliu, are voinţa de a sluji în cunoştinţă de cauză, se gândeşte la comunitate şi îşi asumă libertatea cu egală pasiune precum responsabilitatea, nu are cum, la un moment dat, să nu îşi pună problemele cu adevărat importante. Şi să tragă consecinţele.”

    înapoi la ştiri

 

www.catholica.ro